mijloc n. 1. partea unui loc egal departata de extremitatzile sale: mijlocul casei; fig. mijlocul zilei mijlocul discursului; de mijloc mediocru; la mijloc de atunci: sunt ani la mijloc EM.; 2. mijlocul corpului talie: ma lua de mijloc; 3. fig. ceea ce serva spre a ajunge la un scop: nu e alt mijloc de scapare; 4. putere de a face ceva; 5. mijlocire: prin mijlocul darurilor; 6. pl. avere stare: om cu mijloace. [Lat. MEDIUS LOCUS influentzat de sinonimul slav. MEJDA].