míjloc (est) shi mijlóc (vest) n. pl. oáce shi rar míjloace (d. mĭez mez shi loc adica locu mediŭ lat. mĕdius lacus; pv. megloc fr. milieu). Centru loc egal departat de extremitatzĭ de inceput shi de sfirshit: mijlocu uneĭ mese uneĭ cartzĭ unuĭ discurs. Loc departat de marginĭ de malurĭ: a inainta in mijlocu multzimiĭ a te arunca in mijlocu mariĭ. Mijlocu corpuluĭ talie: a apuca de mijloc. Fig. Ceĭa ce serveshte k sa ajungĭ la scop mijlocire intermediŭ ajutor: nu e alt mijloc de cit razboĭŭ a rezolva o chestiune pin mijlocu armelor. Pl. Avere stare posibilitate de a face ceva: a avea mijloace de traĭ de a reduce pe cineva la tacere. De mijloc 1. mijlociŭ: inaltzime de mijloc 2. mediocru: inteligentza mediocra. La mijloc 1. intre (k obstacul k interes k lucru de care e vorba orĭ care cauzeaza ceva): is multe la mijloc (subintz. care se opun la trecere care fac fericirea carel fac sa se intereseze de aceasta e vĭatza la mijloc aicĭ) imĭ pun capu la mijloc (imĭ risc imĭ expun capu pun ramashag pe capu meŭ) e ceva la mijloc e un motiv o cauza 2. de atuncĭ: is anĭ la mijloc. Pun in (saŭ la) mijloc risc expun saŭ opun: el puse vĭatza orĭ sabia sa la mijloc. Pop. shi miljoc (Mold. Trans.). In Ml. shi adj. fem.: fata cea mijloaca.