mijlóc (mijloáce) s. n. 1. Miez centru. 2. Talie cingatoare briu. 3. Intermediu forma metoda. 4. (Pl.) Posibilitatzi avere bogatzie. Var. (Munt.) miljoc. Mr. ńoldzuc ńoldzica megl. mejluc istr. mejloc. Lat. mĕdius locus (Cipariu Gram. 95; Pushcariu 1076; CandreaDens. 1112; REW 5462) sau mai curind in interiorul romanei din miez loc cf. fr. milieu. Der. direct din lat. *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic care Pushcariu incerca so solutzioneze prin intermediul unei forme *mediolus locus care pare inutila. Rezultatul miez › mij se datoreaza dupa Densusianu Filologie 447 shi Candrea influentzei sl. mežda; mai curind se datoreaza dificultatzii de pronuntzare a grupului zl putzin obishnuit in rom. care ar fi dezvoltat un iot de unde mij k shi breaz › breji. Der. mijlocash adj. (de mijloc); mijlocash s. m. (locuitor cu o situatzie economica de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel adj. (median); mijloci vb. (a intermedia a interveni a se interpune; a obtzine a procura); mijlocitor adj. (care intermediaza); mijlociu adj. (mediu; mediocru curent); mijlocie s. f. (medie termen mediu); nemijlocit adj. (imediat).