MIEZ (2) miezi s. m. (3) miezuri s. n. 1. Parte interioara (moale) a unui fruct a painii etc.; inima (IV 3). ♦ Partea cea mai dinauntru centrala a unui lucru a unui spatziu etc.; interior. 2. S. m. Spec. Partea din interior comestibila a unei nuci. ◊ Expr. A hrani (sau a creshte pe cineva) cu miez de nuca = a tzine pe cineva in huzur; a rasfatza. 3. S. n. (Tehn.) Corp detashabil folosit in turnatoria de piese pentru obtzinerea golurilor de turnare. 4. Fig. Partea esentziala fondul unei probleme; esentza fond. ♦ Valoare sens; semnificatzie (adanca) talc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu talc substantzial. 5. (In sintagmele) Miezul noptzii sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioada din jurul orei 24; toiul noptzii. Miezul zilei = a) ora 12 ziua amiaza; b) perioada din jurul orei 12 ziua toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). [Pl. shi: (2) mieji] Lat. medius.