miél (miéi) s. m. Puiul (mascul) al oii. Mr. ńel megl. (m)ńiel istr. ml’e. Lat. agnellus (Pushcariu 1070; CandreaDens. 1100; REW 284) cf. it. agnello prov. agnel fr. agneau cat. anyell v. sp. añel (gal. año). Fonetismul prezinta dificultatzi cf. Pushcariu Dacor. I 4245 shi Rosetti I 85. Explicatzie oferita de CandreaDens. shi admisa de Tiktin care se bazeaza pe o forma intermediara *(a)mnel cu disimilarea grupului mn › m a fost considerata inacceptabila de MeyerLübke Dacor. II 2 pe motive discutabile. Ipoteza lui Rosetti BL V 33 (shi Rosetti Mélanges 171) cu privire la un rezultat rom. *ñel trecut la miel prin fonetism analogic pentru a evita pronuntzarea ñ care in rom. sar considera „patoise” e destul de putzin probabila fiindca propune pentru dacorom. un rezultat gn › ñ care nu apare in alte exemple. Mr. ńel (cf. milia › mr. ńil’e melem › mr. ńere etc.) shi pe de alta parte rezultatul similar mia mitza shi mior shi probabil miatza indica destul de clar pentru rom. trecerea lui gn initzial › mn › n. Der. mielar s. m. (pastor de miei); mielarea s. f. (lemnulluiAvram Vitex agnus castus); mielushel s. m. (mielutz; gogoasha); mielushea s. f. (mioara); mielaritza s. f. (paduche parazit al oii). Vasmer II 122 socoteshte k rus. merlucha „piele de miel” se explica prin rom. mielusha; mai curind e vorba de un der. in rusa care porneshte de la rus. mech „piele” cu rezultatul *mechlucha disimilat.