MICO „ciuperci fungi”. ◊ gr. mykes „ciuperca” > fr. myco germ. myko engl. myco > rom. mico. □ ~cenoza (v. cenoza₁) s. f. asociatzie de ciuperci din cadrul unei biocenoze; ~derme (v. derm) s. f. pl. ciuperci filamentoase artrospore cu aspect fragmentat care vegeteaza normal in contact cu aerul; ~ftora (v. ftor) s. f. ciuperca ce se hraneshte pe o alta ciuperca fiind sau nu parazita; ~genetic (v. genetic) adj. referitor la stadiul genetic al ciupercilor; ~litic (v. litic₂) adj. care distruge ciupercile; ~liza (v. liza) s. f. distrugere a ciupercilor sub actziunea agentzilor externi; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul ciupercilor; sin. micetologie; ~paleontologie (v. pale/o v. onto v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul ciupercilor din timpurile geologice; ~plasma (v. plasma) s. f. grup de microorganisme intermediare intre bacterii shi virusuri; ~riza (v. riza₁) s. f. legatura simbiotica dintre miceliile unor ciuperci shi radacinile plantelor superioare; ~sociologie (v. socio v. logie₁) s. f. shtiintza care se ocupa cu studiul comunitatzilor micologice; ~static (v. static) adj. s. n. (substantza) care opreshte dezvoltarea ciupercilor; ~teca (v. teca) s. f. colectzie de preparate microscopice cu ciuperci; ~terapie (v. terapie) s. f. utilizarea extractelor de ciuperci in scop terapeutic; ~terofite (v. tero₁ v. fit) s. f. pl. ciuperci cu viatza scurta; ~trofe (v. trof) adj. s. f. pl. (plante) care traiesc in simbioza cu unele specii de ciuperci; ~trofic (v. trofic) adj. (despre plante) care se nutreshte in simbioza cu unele specii de ciuperci.