MEU MEA mei mele pron. pos. adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al” „a” „ai” „ale”; inlocuieshte numele obiectului posedat de vorbitor precum shi numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl. inlocuieshte numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Inlocuieshte numele avutului bunurilor preocuparilor etc. vorbitorului) Am shi eu ale mele. ◊ Expr. (In legatura cu verbe k „a ramane” „a fi” etc.) Pea mea = dupa dorintza sau dupa parerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indica posesiunea) Care apartzine vorbitorului. Cartea mea e buna. 2. (Indica dependentza legatura reciproca de inrudire de prietenie de vecinatate etc.) Tatal meu este doctorul spitalului. 3. (Indica apartenentza) Care tzine de cel care vorbeshte; care i este propriu. Glasul meu. 4. (Indica subiectul autorul unei actziuni) Gresheala mea. 5. (Indica obiectul direct sau indirect al unei actziuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupari a vorbitorului. Lat. meus mea.