MÉTRU (< fr. lat.) s. m. 1. Unitate de masura fundamentala pentru lungime (simbol: m); potrivit definitziei adoptate in 1983 de Conferintza XVII generala de masuri shi greutatzi m. este egal cu distantza parcursa de lumina in vid in 1/299.792.458 secunde. Prima definitzie a m. k „a zecea milioana parte din lungimea sfertului meridianului terestru” dateaza din 1791. In 1889 a fost definit k „lungimea prototipului internatzional” de platina iradiata denumit m. etalon pastrat la Sèvres (Frantza). In 1960 m. a fost definit k fiind egal cu 1.650.76373 lungimi de unda in vid ale radiatziei care corespunde tranzitziei atomului de kripton 86 intre nivelele energetice 2p₁₀ shi 5d₅. ◊ M. pe secunda (simbol: m/s) = unitate de masura pentru viteza. ◊ M. pe secunda la patrat (simbol m/s²) = unitate de masura pentru acceleratzie. V. cub patrat. ♦ Rigla de lemn de metal de material plastic etc. care au de regula lungimea de un m. (1) shi sunt divizate in centimetri sau milimetri servind la efectuarea masuratorilor. ♦ Bucata de lemn (de foc) inalta shi lata de c. un m. 2. Grup de silabe constituind unitatea de masura a unui vers; p. ext. ritm determinat de impartzirea unui vers in silabe. 3. (MUZ.) Ordinea succesiunii unitatzilor de timp determinata de obicei de accente tari sau slabe.