MESTECÁ méstec vb. I. Tranz. 1. A agita o substantza (de obicei intrun lichid) pentru a obtzine o pasta omogena. V. amesteca. Vorbisem cu el sora imi mestecase voiniceshte mamaliga... shi peste noapte boala a cuprins cu ghearelei de fier. SADOVEANU O. VIII 31. Chiar atunci luase ceaunul de pe foc sa mestece mamaliga. CREANGA P. 147. ♦ A face sa se dizolve sa se amestece o substantza invirtind lichidul pentru a obtzine o solutzie uniforma. TZia mestecat ea zaharul cu linguritza shi tea imbiat. PAS Z. I 69. 2. A amesteca. D. Cristodor... mesteca citeva cartzi [de joc]. DELAVRANCEA S. 124. Cind batea vintul turbat Cu zapada mestecat. JARNÍKBIRSEANU D. 511. ◊ Fig. O eroi!... va citeaza totzi nerozii Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozii. EMINESCU O. I 149. (Refl.) Sus mai sus k sor urca Cu norii sor mesteca. TEODORESCU P. P. 39.