MESHTESHÚG meshteshuguri s. n. I. 1. Meserie; p. gener. profesie ocupatzie indeletnicire; meshteshugarie. 2. Ramura disciplina (a shtiintzei a artei); shtiintza arta considerate k discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere indemanare abilitate talent. ♦ Arta maiestrie; (rar) actziune realizata cu pricepere cu maiestrie. 4. Actziune facuta (in ascuns) cu dibacie cu viclenie in vederea atingerii unui scop; procedeu sistem (ingenios viclean). ♦ (Pop.) Viclenie tertip inshelatorie. II. (Inv. shi pop.; concr.) 1. Unealta instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componenta (cu rol activ) a unui sistem; meshteshugire. Din magh. mesterség.