MERÍNG s.n. Compozitzie de cofetarie spumoasa sau crocanta realizata prin incorporarea zaharului in albush de ou batut; se foloseshte k atare k o spuma in lapte de pasare la acoperirea tartelor pentru a da consistentza cremelor shi inghetzatelor etc. iar prin coacere se realizeaza blaturi sau coji dulci shi crocante de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] Din fr. meringue it. meringa.