Definitzia cu ID-ul 502874:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

merínda (merínde) s. f. Provizii. Var. merinde. Megl. mr. mirinde „ora de gustare” istr. merinde. Lat. merenda (Pushcariu 1059; CandreaDens. 1081; REW 5521) cf. it. merenda prov. merendo sp. merienda. Der. merindare s. f. (pinza shervet in care se aduc proviziile); merinzar s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. Din rom. provin rut. merendja merendaty pol. dialectal mierenda mierend(z)ać (Miklosich Wander. 10; Candrea Elemente 403; Berneker II 37) shi mag. meringya (Edelspacher 19).