MÉRGERE s. f. (Rar) Acțiunea de a merge; pornire, plecare, ducere. Serdarul luase cu prilejul mergerii la școală a lui Costache, numele de Bălcescu. CAMIL PETRESCU, O. I 148. A ta e mergerea mereu Spre țintă. COȘBUC, P. I 287. Vra... să lasă slobodă mergerea lamelor încotro vor voi. DRĂGHICI, R. 162.