MÉRGE merg vb. III. Intranz. I. 1. A se mishca deplasanduse dintrun loc in altul; a se deplasa a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre pasari avioane etc.) A zbura. ♦ (Fam.; despre mancaruri shi bauturi) A putea fi inghitzit ushor; a aluneca pe gat. 2. A pleca a porni a se duce; a se indrepta (spre...). ◊ (La imperativ k termen de urare sau de indemn) Mergi cu bine! ◊ Expr. A merge inaintea cuiva = a intampina pe cineva. A merge la pieire = a actziona necugetat ashi periclita existentza. A merge (fiecare) in (sau la) treaba lui = ashi relua treburile obishnuite ashi vedea de interesele sale. A(i) merge (ceva) (drept) la inima (sau la suflet) = a(i) placea foarte mult. A merge atza = a se duce drept la tzinta. Dei merge (sau sai mearga) colbul (sau fulgii peticile untul) = (in legatura cu verbul „a bate” sau cu echivalentele lui; cu valoare adverbiala) zdravan tare violent. A merge pe... = (despre varsta) a se apropia de... a implini in curand... De ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge = pe masura ce trece timpul. ♦ A urma a frecventa cursurile unei institutzii de invatzamant. ♦ (Inv. shi reg.; despre fiintze shi lucruri) A intra a patrunde. ♦ Fig. A ajunge. A mers pana la a crede cal poate indrepta. ◊ Expr. A merge prea departe = ashi ingadui prea multe a depashi limitele ingaduite. ♦ (Pop.) A se angaja (intro slujba). ♦ A se inrola. ♦ (Despre ape curgatoare p. ext. despre lichide) A curge; a se scurge. 3. A insotzi a intovarashi a acompania. ◊ Expr. A merge mana in mana (cu...) = a fi in stransa legatura a se desfashura concomitent a se inlantzui. A merge dupa (cineva) = a) (despre femei) a se marita; b) a urma sfaturile povetzele cuiva. A merge in urma (sau pe urmele) cuiva = a urmari pe cineva. ♦ (La unele jocuri mai ales la cel de cartzi) A se angaja a participa la joc. II. 1. (Despre intinderi de pamant drumuri etc.) A se intinde pana la...; a duce la... 2. (Despre shtiri evenimente etc.) A ajunge la cunoshtintza cuiva; a se raspandi; a se propaga a se generaliza. ◊ Expr. Merge vorba = se spune se vorbeshte. Ii merge (cuiva) vestea (sau numele vorba etc.) = se spune despre el k... Meargai numele! = sa nu se mai auda despre el sa dispara definitiv. III. 1. (Despre actziuni evenimente fenomene etc.) A se desfashura a evolua a decurge. ♦ (Despre aparate mecanisme etc.) A functziona. 2. (Despre fiintze) A o duce ai fi (bine sau rau). ♦ A reushi a izbuti. 3. A inainta a progresa a se dezvolta. ◊ Expr. (Impers.) De ce (sau pe zi ce) merge = pe masura ce trece timpul; tot mai mult. ♦ (Despre oameni) A continua a persevera. IV. 1. (Despre materiale mai ales despre alimente) A fi necesar a se consuma a se folosi (intro anumita cantitate). 2. (Inv. shi pop.) A se calcula a se socoti. 3. (Mat.; despre numere) A se cuprinde a intra in alt numar. V. 1. A se potrivi a fi posibil; a se putea a se accepta a se admite. ◊ Expr. Asha mai merge = asha se potriveshte e bine imi convine. Treaca (shi mearga)! sau treacamearga! = fie! sa zicem k se poate! sa admitem (k pe o concesie)! ♦ A se potrivi a se armoniza a se asorta. Aceste culori merg bine. 2. (Jur.; despre termene clauze etc.) A intra in vigoare. 3. (Despre bani documente etc.) A fi valabil a fi in uz a avea curs. 4. (Despre salarii) A reveni (cuiva) in continuare. VI. A umbla imbracat intrun anumit fel; a purta. [Perf. s. mersei part. mers. Var.: (reg.) mére vb. III] Lat. mergere „a se scufunda”.