mérge (mérg mérs) vb. 1. A umbla a se indrepta spre a pleca. 2. A calatori a se deplasa. 3. A se extinde intro directzie determinata. 4. A frecventa. 5. A continua a dura a urma. 6. A circula a da curs. 7. A functziona (o mashina). 8. A se realiza un negotz. 9. A progresa a inainta. 10. A opera a proceda. 11. A intra in anumite jocuri de cartzi. 12. A veni a se conforma a se ajusta a asorta. 13. A conveni a fi oportun. 14. A fi posibil a fi permis. 15. A se folosi a se uza a se consuma. 16. A trece. 17. (In expresii) A cadea a se desprinde a se rostogoli. 18. (Cu pron. in dativ) Ai prii a fi. 19. (Cu dupa) A se marita a se casatori. 20. (Cu pe) A avea un oarecare numar de ani neimplinitzi. Var. (Trans.) mere. Mr. nergu nershu megl. mierg mersh istr. meg mes mere. Lat. mergĕre „a se scufunda” (Candrea Bul. Soc. fil. II 12; Pushcariu 1056; CandreaDens. 1080; Densusianu GS II 20; REW 5525) cf. alb. mergoń „a indeparta” (Meyer 274; Philippide II 647) sard. imbergere „a impinge” < lat. inmergere (Wagner 111). Cf. shi Daicovici Dacor. V 477; Rosetti I 175; Cortés 131. Semantismul presupune un sens intermediar „a cadea” k cel care apare (17) in fraze k va croiesc de va merg petecele (Creanga). Var. mere e putzin clara. Poatei vorba de un proces de asimilare al conjug. datorat participiului mers k in curs cure sau cura (care apoi a evoluat in sens contrar pina a ajuns la curgere). Prezentza acestei forme in Trans. shi in istr. este dovada unei schimbari foarte vechi. Trebuie sa existe shi in Mold. (cf. poezie populara: dupa dascalash n’oi mere k ma tzine cu pomene) shi probabil in tot domeniul rom. cf. mereu. Der. mergator s. m. (inv. calator); inaintemergator s. m. (precursor) dupa sl. predteča shi apoi dupa lat. praecursor; mers s. n. (umblat; mishcare; progres dezvoltare; umblet); mersura s. f. (umblet); demers s. n. (diligentza solicitare) format dupa fr. démarche pe baza paralelismului marchemers; premerge vb. (a preceda) se foloseshte in Trans. format dupa germ. vorgehen; premergator adj. (precedent antepus; vestitor; s. m. precursor) dupa fr. précurseur.