merge Sau incercat mai multe etimologii pentru a merge: REW (5525) in editzia intii se gindea la o incrucishare intre meo shi pergo dar ambele verbe sint necunoscute in limbile romanice. Candrea (BSF II p. 12 cf. shi CDDE) urmat de DLR shi de alte dictzionare porneshte de la lat. mergo „a se scufunda”: intzelesul sar fi schimbat in timpul vietzuirii romanilor in muntzi unde cel care se departeaza dispare din cauza copacilor a denivelarilor de teren. Pushcariu EW compara alb. mergoj „a se indeparta” shi atasheaza ambele verbe la lat. mergo presupunind pentru schimbarea de intzeles in romana seria mmatoare: „ma scufund” > „dispar” > „ma indepartez” > „plec” > „merg”. SHi aceasta filiera pare foarte complicata shi ce e mai curios este k toate dialectele romaneshti ar fi trebuit sa o parcurga. Ramine insa alaturarea formei albaneze care intradevar trebuie sa fie inrudita cu cea romana. G. Daicoviciu DR V p. 477478 reproduce o inscriptzie latina unde apare fraza immargebam in quartum deeimumque annum care ar insemna „mergeam pe anul al 14lea”. Desigur este o ipoteza dar chiar daca o acceptam immergebam ar putea insemna; „ma scufundam” adica „intram” shi nu e nevoie sa fi ajuns la intzelesul de „a merge”. Ash zice k acest immargebam e un derivat de la margo „margine” dar se iveshte o mare dificultate in faptul k e verb de conjugarea a treia care de mult nu mai era productiva v. Pushcariu Locul limbii romane intre limbile romanice Bucureshti 1920 p. 35 explica schimbarea de intzeles de la latina a la romana prin intoarcerea romanilor de la munte la campie. MeyerLübke REW ed. a 3a arata k aceasta nu se potriveshte pentru albaneza. Giuglea DR I p. 486 atrage atentzia cu dreptate asupra faptului k mergo are e scurt care ar fi trebuit sa se diftongheze. Un singur lucru ramine cert: fiind verb de conjugarea a IIIa merge nu poate sa vina din alta limba decit din latina. Pina astazi pe cit shtiu nimeni nu a atras atentzia asupra asemanarii intre rom. merge shi fr. marcher. Acesta din urma a fost shi el explicat in diverse chipuri. O ipoteza multa vreme acceptata a fost cea care o gasim in ultimul rind la Gamillscheg EW: lat. marcare derivat de la marcus „ciocan”; sensul primitiv ar fi fost „a marca o cadentza”. Alta ipoteza emisa de M. Gundermann (ZdW VIII p. 120) shi admisa de REW 5357 porneshte de la un germanic marhan care ar fi atestat k termen de comanda militara in latineshte. E. Holthausen ZrPh. XXXIX p. 494 socoteshte k marhan e neatestat shi parte indoielnic. De fapt Ammianus Marcellinus XIX 11 10 la care se trimite spune numai k marha este strigatul de razboi al limigantzilor sarmatzi cum remarca M. Brüch ZrPh. XXXIX p. 204 nimic nu dovedeshte k e un cuvint germanic nici k avea intzelesul de „a merge”. Pe de alta parte germ. h nu devine ch in frantzuzeshte. DauzatDuboisMitterand recurg la alt etimon germanic: markôn „a marca” „a imprima pasul”. Mi se pare k a merge shi fr. marcher sint prea aproape unul de altul ea sa ne putem permite sa neglijam asemanarea. Navem decit sa punem alaturi perechea (in)fige shi fr. ficher. Daca ne hotarim sa reconstruim un lat. mergo acesta ar putea fi comparat cu skr. mārgah „drum”. Acest verb latinesc ar fi avut o intrebuintzare mai ales in graiuri rustice shi sar fi pastrat in ariile laterale ale latinei.