MERÉNG merenguri s. n. Prajitura preparata din albush de ou batut cu zahar coapta la foc slab adesea umpluta cu crema (de ciocolata) shi acoperita cu frishca. [Pl. shi: (m.) merengi. Var.: mering s. m.] Din fr. meringue.

MERÉNG s. m. v. mering.

MERÉNG s.m. v. mering.

MERÉNG s. n. elem. mering.

MERÍNG s. m. v. mereng.

mering sm [At: DEX / S shi: meringue / Pl: ~ngi / E: fr meringue] Prajitura preparata din albush de ou batut cu zahar coapta la foc slab adesea umpluta cu crema de ciocolata shi acoperita cu frishca. merinjoara sfvz merindioara

MERÍNG meringi s. m. Prajitura preparata din albush de ou batut cu zahar coapta in foc slab adesea umpluta cu crema (de ciocolata) shi acoperita cu frishca. [Var.: meréng s. m.] Din fr. meringue.

MÉRING s.n. Prajitura fina preparata din zahar shi albush de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].

MERÍNG / MERÉNG s. n. prajitura fina preparata din zahar shi albush de ou. (< fr. meringue)

MERÍNG ~gi m. Prajitura preparata din albush de ou batut cu zahar (umpluta cu crema) shi acoperita cu frishca. [Var. mereng] /<fr. meringue

!meréng s. n. pl. merénguri

meréng v. mering

meríng / meréng s.n. pl. merínguri / merénguri

MERÍNG s.n. Compozitzie de cofetarie spumoasa sau crocanta realizata prin incorporarea zaharului in albush de ou batut; se foloseshte k atare k o spuma in lapte de pasare la acoperirea tartelor pentru a da consistentza cremelor shi inghetzatelor etc. iar prin coacere se realizeaza blaturi sau coji dulci shi crocante de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] Din fr. meringue it. meringa.