MERCHÉZ merchezuri s. n. (Invechit) Rost socoteala. Cine nui shtie merchezul poate scotocin sertar cit pofteshte k nui da de fundul adevarat. CARAGIALE O. III 42. ◊ Loc. adv. Cu merchez(ul) = cu iscusintza. Dragostea zburdalnica Mult e grea pirdalnica... Dar cinei cunoashte miezul SHo pipaie cu merchezul E k pleava de ushoara. TEODORESCU P. P. 302. ◊ Expr. Ai veni (cuiva) la merchez = ai veni la socoteala. Ha aferim frumos... ashami mai vine la merchez. ALECSANDRI T. I 140. ♦ Meshteshug dibacie shiretlic truc. Eu joc contzina (= concina) oarba cu fantele shi am eu merchezul meu. CARAGIALE O. I 192.