*mercenár, -ă adj. (lat. mercenarius și, maĭ bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe banĭ: om, soldat mercenar. Avid de cîștig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-ĭ dă leafă (nu pentru patrie), lefegiŭ. Fig. Mercenar al condeĭuluĭ, acela care (chear contra convingeriĭ luĭ) scrie la ziar pentru cel ce-l plătește.