menzíl (menzíluri) s. n. Poshta (organizatzie local shi distantza). Var. mezil mizil. Tc. menzil din arab. manzil (Miklosich Etym. Wb. 94; SHeineanu III 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker II 37) cf. ngr. μεντζίλι bg. sb. menzil. Der. menzilesc adj. (de poshte); menzilgiu s. m. (poshtash) din tc. menzilci; menzilhanea s. f. (localul poshtelor) din tc. menzilhane toate inv. (sec. XVII).