MENZIL s. m. shi n. (Mold.) 1. S. n. Serviciu de poshta olac. AntonieVoda tzine menzilul di SHtefaneshti pinin Camenitza. NECULCE. ♦ Statzie de poshta (unde se schimbau caii). Cu calarashii carii sa intimpla acolo in menzil vin la Moldova. GHEORGACHI. Atunce era greu tzarii la zahareli shi menziluri la drumul Caminitzii. CRB 170^r. 2. S. n. Carutza de poshta diligenta. Lau shi pornit deau venit in menzil la Ieshi. NECULCE. Domnii veniia calari pina la Dunare inca unii din domni au venit shi in menzil. GHEORGACHI. ◊ Expr. Cu mare menzil = in mare graba. Au plecat cu mare menzil la TZarigrad crapind doua perechi de telegari pana la Galatzi. PSEUDOE. KOGALNICEANU. 3. S. m. Curier shtafeta olacar. Sa se scrie imparatului cu menzil la craiul de la Basra k sai dea shtire cum k lau mazilit. H 1771 93^r. 4. S.n. Act oficial sau inshtiintzare scrisa. Au dat shtire . . . cum k au murit iar peste trei ceasuri au scos alt mezil cum k sau trezit. PSEUDO E. KOGALNICEANU. Variante: mezil (CRB 170^r; PSEUDOE. KOGALNICEANU). Etimologie: tc. menzil. Cf. o l a c a r ie ; o l a c (1) o l a c a r v e a s t n i c.