MEMÓRIE memorii s. f. 1. Proprietate a creierului omenesc de a retzine shi de a recunoashte sau a reproduce ulterior date furnizate de practica sau de experientza trecuta; tzineredeminte. Ma mir k mai tzii minte! Am o memorie teribila a cifrelor. BARANGA I. 166. Cartojan dovedi o memorie fenomenala a numelor. C. PETRESCU I. II 140. Alte intimplari i rasarita in memorie. D. ZAMFIRESCU R. 243. 2. Amintire aducereaminte. Atunci am putut vedea k memoria durerii e mai intensa decit a placerei. BART E. 229. ◊ Loc. adv. Din memorie = pe de rost fara a se folosi de text sau de anumite note. Cinta din memorie shi foarte bine toate ariile operelor italiane. GHICA S. 62. ◊ Expr. In memoria cuiva = in amintirea cuiva spre aducereaaminte a cuiva. Monument ridicat in memoria eroilor cazutzi pentru apararea tzarii. 3. Amintirea care posteritatea o pastreaza oamenilor mari.