MELODÍE melodii s. f. Succesiune de sunete muzicale care alcatuiesc un cintec; compozitzie muzicala cintec. Melodiile orchestrei strabateau inabushite. C. PETRESCU S. 101. Auzeam din prora vaporului o melodie dulce care se pierdea asha de trist. DUNAREANU CH. 58. ◊ (Poetic) Clopotele umpleau valea cu melodia lor grava. SADOVEANU O. VI 518. ◊ Fig. Drumul Oltului prin lume e un cintec neintrerupt un lung poem simfonic caruia mereu se adauga noi melodii shi teme. BOGZA C. O. 125. Vintul care batea aspru intona melodii ciudate; parea k duce departe oftarile unui suflet chinuit. DUNAREANU CH. 37.