MELITZÁ mélitz vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cinepa in etc.) A zdrobi cu melitza dupa topire partzile lemnoase ale tulpinii de cinepa sau de in pentru a alege fuiorul shi a inlatura puzderiile. [Inul] il bat il curatza il melitza il perii il torc. DRAGHICI R. 78. SHam culeso [cinepa] SHam uscato SHam topito SHam melitzato. PASCULESCU L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strashnic pe cineva a snopi (in bataie). Atuncea ea unde nau inceput sal imblateasca shi sal melitze. SBIERA P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult shi fara rost; a flecari a trancani. TZatza Niculina nu mai ostenea melitzind cu gura in dreapta shi in stinga shi ajutinduse shi cu miinile. PAS Z. I 89. Dimineatza dupa ce pornesc gospodarii la lucru femeile ies la portzi se string pe podetze shi incep a melitza. SADOVEANU O. VII 312. Melitzi mereu... Vorbeshti prostii shi nu te asculta nimeni. ARDELEANU D. 163.