MELEÁG meleaguri s. n. (Mai ales la pl.) Loc tzinut; regiune. Vin shi eu cam de departe sham ratacit pe meleagurile aistea. HOGASH M. N. 114. Toate femeile din sat shi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGA P. 16. Nici pasere priminteana nu sa abatut prin meleagurile acestea da inca picior de om. SHEZ. II 53. ◊ Expr. (Rar) A umbla meleagurile = a umbla mult a colinda peste tot a strabate distantze mari. Ash umbla meleagurile Pan’ tziash gasi leacurile. SEVASTOS C. 191. Ai shti cuiva meleagul = a cunoashte secretele cuiva ai shti gindurile.