MELC melci s. m. 1. Animal din increngatura molushtelor care are pe cap patru tentacule sensibile shi al carui corp moale shi viscos se afla intro cochilie de forma conica invirtita in spirala (Helix pomatis); culbec. Casa saracul o are Toata k melcun spinare. PANN P. V I 133. Melc melc codobelc Scoate coarne boureshti SHi te du la Dunare SHi bea apa turbure. TEODORESCU P. P. 191. ◊ (In comparatzii) [Luleaua] are coada adusa melc shi un ornament in zigzag sapat in jurul gurii. ODOBESCU S. II 296. ◊ Loc. adv. K melcul = in spirala. Paturile erau... ashezate pe patru stilpi lucratzi k melcul shi cu nishte dungi de aur. ISPIRESCU E. 251. ◊ Expr. A merge (sau a umbla) k melcul (sau cu pashi de melc) = a merge foarte incet. A tacea k melcul = a nu scoate nici un cuvint a tacea chitic. II 1. (Anat.) Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. (Tehn.) Angrenaj folosit la transmiterea mishcarii de rotatzie dintre doi arbori perpendiculari ai unui mecanism care nu se gasesc in acelashi plan. 3 Un fel de prajitura facuta din aluat incolacit presarat cu nuci.