melc (mélci) s. m. 1. Bourel culbec (Helix). 2. Orbita ochiului. 3. Labirintul urechii. 4. Cavitatea interioara a cornului. Var. (inv.) melciu. Mr. smelciu. Origine indoielnica. Daca se porneshte cum ar trebui se pare de la var. melciu considerata k forma primitiva (ByckGraur BL I 23) ar fi de presupus cai vorba de sb. mela „visc” cu suf. dim. če › melče k moma › momče; sensul ar fi de „viscos” k in lat. viscosus < viscum „visc”. Celelalte ipoteze sint insuficiente: de la o tema sl. care ar insemna „moale” (Cihac II 192); de la un dacic *miliku sau *kadmiliku k in alb. krëmili këthmili (Hasdeu Col. lui Traian 1883 193); din lat. limax prin intermediul unei metateze *milax (Philippide Principii 295); dintrun cuvint inrudit cu lat. murex zend. mūraka (Tiktin); abreviat in cobelci in loc de culbec (Scriban); din bg. melŭk (Conev 22). Der. mealca s. f. (Munt. peshte de riu nedeterminat) probabil denumit astfel din cauza viscozitatzii lui; melcie (var. melciurie) adj. f. (oaie cu coarne rasucite); inmelci vb. (rar a se incolaci a se rasuci). Din rom. provine bg. melčev (Candrea Elemente 405; Miklosich Etym. Wb. 187; Berneker II 33; Capidan Raporturile 216).