MEI (1) s. m. (2) meiuri s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor cu inflorescentza ramificata shi cu flori albegalbui folosita k nutretz pentru vite; parang pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintzele acestei plante folosite in trecut pentru hrana oamenilor azi mai ales k hrana pentru vite shi pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculetze care formeaza o inflorescentza compusa; meishor (Panicum capillare). ◊ Compuse: meipasaresc = planta cu frunze in forma de lance shi cu fructele k nishte boabe mici alburii shi foarte lucitoare (Lithospermum officinale); meipasaresc (sau nebun) = mohor; meitataresc = matura (2 a); meipaduretz = meishor; meilung sau meiulcanarilor = iarbacanarashului. 2. S. n. Meishte. Lat. milium.