MEDITATZIE (< fr. méditation < lat. meditatio cugetare reflectzie) 1 Specie a liricei filozofice in care lirismul se imbina cu reflectzia filozofica asupra existentzei umane. Dezvoltata in perioada romantismului ea a fost ilustrata in literatura universala de scriitori k Lamartine (Frantza) Leopardi (Italia) Pushkin Lermontov (Rusia) Petöfi (Ungaria) iar in literatura romana de scriitori k V. Cirlova M. Eminescu Al. Macedonski Panait Cerna T. Arghezi Lucian Blaga. 2 Termenul meditatzie este folosit shi pentru acele scrieri cu contzinut religios moral istoric etc. (ex. Les Ruines ou Méditation sur les révolutions des empires de Volney). Ex. De pe tavanentunecate Tacute lacrimi cad mereu SHi parca tot sporesc din greu Din mari izvoare departate. SHuvitze tainice de apa Spre peshteri drum de ani strabat Intruna se preling shi sapa Tavanul shubred shinnoptat. Dar dupa ani de picurare Sau inchegat coloane pline: Eterna boltzii lacramare In loc so surpe o sustzine. Tot astfel lacrimi nesecate In suflete neau picurat SHi de furtuni nenumarate Viatza noastraa tremurat. Dar azi cind stau virtejuri grele Sa ne rapunaorice avint Noi trecem fara pas prin ele SHaproape izbucnim in cint. Un suflet tinar ne strabate SHi ne indeamna catre cer Din suferintzi abiandurate Neam faurit armuri de fier. (PANAIT CERNA In peshtera)