MEDIOCRITÁTE mediocritatzi s. f. 1. Starea celui mediocru; faptul de a fi mediocru. Mediocritatea prostia ori incultura lor ma exaspereaza. Aceshtia nu sint artishti. SADOVEANU E. 173. Este peste putintza a organiza cevashi shi a face cevashi cu atitzia oameni patimashi shi invidioshi in mediocritatea lor. GHICA A. 566. ◊ (Personificat) In jurul lor mediocritatea nerushinarea viclenia triumfa au o statornicie exasperanta. VLAHUTZA O. A. III 109. 2. Om mediocru scriitor sau artist lipsit de talent fara merite. Din citirea acestei analize publicul ishi va forma o mai sigura judecata literara shi se va invatza la rindui sa analizeze. Pentru mediocritatzi ea va fi cazul Meduzei; pentru scriitorii de talent oglinda greshelilor de evitat. MACEDONSKI O. IV 53. Pronuntzat: dio.