MEÁNDRU meandre s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cotituri dese shi intortocheate care le face cursul anumitor ape curgatoare mai ales in regiunile de shes. Prin exagerarea meandrelor Calmatzuiul ishi micshoreaza mereu panta. PROBL. GEOGR. I 94. ◊ Fig. Butoiul urma sa murmure gilgiindushi veselia strecurindushi divinul elixir in nenumarate meandre. ANGHEL PR. 97. ♦ Drumuri strazi intortocheate. SHtitzi bine k mam deprins cu meandrele Stambulului. SADOVEANU Z. C. 269. ◊ Fig. Ai cunoscut mai bine meandrele caracterului femeiesc. CAMIL PETRESCU T. 325. 2. Motiv ornamental sculptat sau pictat format dintro imbinare maiestrita de linii frinte sau curbe dind un ansamblu decorativ ce pare a descrie un traseu cu multe sinuozitatzi. Meandrele... ornau friza templurilor greceshti. ODOBESCU S. I 247. Pronuntzat: mean.