MEÁNDRU (< fr.) s. n. 1. (GEOGR.) Sinuozitate a cursului unei ape curgatoare cu albia in panta lina. Se disting m. divagante (in cazul unui rau cu vale larga in campie) shi m. incatushate (sinuozitatzile intregii vai). Denumirea de m. deriva de la fl. Menderes numit in trecut Meandru. ♦ P. analog. Sinuozitate cotitura (a unui drum). 2. Motiv ornamental alcatuit din linii drepte care urmeaza un traseu frant in unghiuri drepte cu aspect de carlige care se intrepatrund. Exista m. spiral shi m. in val constituite din linii curbe urmand un traseu sinuos. Cunoscut din Antichitate a fost foarte mult folosit in ornamentica medievala.