MEÁNDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de shes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintro imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. mean. / < fr. méandre cf. Meandru fluviu sinuos in Asia Mica].