MAZILÍ mazilesc vb. IV. Tranz. (Invechit) A indeparta din domnie a detrona; a scoate dintrun post dintro slujba. Se suia pe scaun shi dupa shapte ani hait mazilitzi. ALECSANDRI T. 47. Il pirira la vizirul shi izbutira al mazili. BALCESCU O. I 185. Adevar e cai chitit Pina nu fi mazilit Sa despartzi a ta domnie De a noastramparatzie? ALECSANDRI P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron shezu in Polonia mai bine de un an pina cind se mazili Dumitrashcu Cantacuzino succesorul Duchii vv. BALCESCU O. I 186. Am auzit k sa mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON C. 137. ♦ (Azi glumetz cu privire la functzionari) A indeparta dintro functzie a destitui. E mai de oaie cu sheful; il mazilesc; sa shtii cal mazilesc. DAVIDOGLU M. 78. ◊ Fig. A alunga a indeparta. Tu catzi sa ma mazileshti din inima copilei. ALECSANDRI T. 1233.