MAXIM² A adj. s. f. 1. Adj. (In opozitzie cu m i n i m) Care are cea mai mare dimensiune durata intensitate etc. ; foarte mare. Porni cu viteza maxima la Bujoreni sashi ia serviciul in primire. MIRONESCU S. A. 113. Ma privit cu interes shi mia zimbit amical shi in caseta respectiva din catalog sa inscris o nota maxima. SADOVEANU O. XVI 459. Suprafetzele insamintzate cu in shi cinepa nu au atins inca limita maxima. IONESCUMUSCEL TZES. 26. Pentru. . . creshterea. . . productivitatzii muncii se pune cu tarie sarcina folosirii maxime a tehnicii noi. SCINTEIA 1954 nr. 2 884. Fiecare leu cheltuit sa duca la creshterea maxima a productziei. LUPTA DE CLASA 1960 nr. 10 17. Un inalt nivel al agriculturii inseamna in primul rind obtzinerea unei cantitati maxime de produse agricole. ib. 1961 nr. 11 50. 2. S. f. S p e c. Cea mai mare valoare care o poate avea intrun anumit interval o functzie sau o cantitate variabila. Minima [curbei vitezei de sedimentare] e intre 2325 ani apoi creshte progresiv cu virsta atingind maxima intre 6180 ani. PARHON B. 42. ♦ (Meteor.) Centru de inalta presiune atmosferica; Unde sint cei doi poli ai frigului acolo avem doua maxime sau mari apasari ale aerului. MEHEDINTZI G. F. 41. Pl.: maximi e. Din lat. maximus fr. maxime maxima.