MATZA matze s. f. 1. (Pop.) Pisica; p. restr. puiul (de sex feminin al) pisicii. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu matza in sac = a surprinde a descoperi pe cineva care cauta sa inshele sa minta. A umbla cu matza in sac = a umbla cu inshelaciuni. (A fi) matza blanda = (a fi) prefacut ipocrit fatzarnic. K o matza plouata = a) abatut descurajat fara chef; b) rushinat umilit. A trai (sau a se intzelege a se avea etc. cu cineva) k matza cu shoarecele (sau cu shoarecii cu cainele) = a fi in relatzii foarte proaste cu cineva. (Reg.) A se stupi k matzele = a) a fi in relatzii foarte proaste cu cineva; b) a se certa a se insulta. A trage matza de coada = a fi stramtorat din punct de vedere material a o duce greu a fi sarac nevoiash. A se uita k matza in calendar = a nu pricepe nimic a fi cu totul strain de o problema de un subiect. (Reg.) A rupe matza in doua = a fi voinic energic curajos. 2. (Depr.) Epitet dat unui animal sau unui om slab prapadit jigarit. 3. Nume dat unor obiecte instrumente dispozitive etc. cu care se apuca se prinde se trage sau se fixeaza ceva. Formatzie onomatopeica. Cf. alb. mica.