MATURIZA vb. I. 1. Refl. shi tranz. A deveni sau a face sa devina matur¹ ; a capata sau a face sa capete seriozitatea omului matur. Ma maturizasem inainte shi nu ma mai jucam cu copiii. CAMILAR C.P. 140. ♦ (Urmat de determinari adverbiale) Ashi insushi o bogata experientza shi un numar mare de cunoshtintze; a se dezvolta a evolua. ♦ F i g. A ajunge intrun stadiu definitiv; a se desavirshi. 2. Refl. (Tehn.) A ajunge la maturatzie (2). Hidratul de celuloza rezultat se maruntzeshte se lasa un timp oarecare sa se maturizeze in vase inchise shi se trateaza cu sulfura de carbon. IONESCUMUSCEL FIL. 502. Prez. ind.: maturizez. Matur¹ + suf. iza.