MATURÁ matur vb. I. Tranz. 1. A curatza a shterge cu matura o suprafatza. Dumitrache apuca matura de coada shi matura casa mai abitir k o fata. STANCU D. 6. Se puse de matura coliba. ISPIRESCU E. 396. Iar de cind mam maritat Nici un bine nam aflat. De cu ziua matur casa Aprind focul gatesc masa. ALECSANDRI P. P. 308. ◊ Fig. [Preotul citea] maturind cu barbai carunta furnicile chirilice de pe ceaslovul dinaintei. SADOVEANU O. VII 216. Hainai maturind pamintul SHio tirashteabia abia. COSHBUC P. I 224. ♦ A aduna ceva a stringe cu matura. Mai intirzie putzin k sa curetze blidele shi sa mature farimiturile subt vatra. SADOVEANU B. 31. Credinciosul imparatului... vine cu gindul sa mature scrumul afara. CREANGA P. 255. ◊ Intranz. Derdicam shi maturam prin casa k o fata mare. CREANGA A. 69. 2. Fig. A inlatura pe cineva sau ceva a alunga a goni a face sa dispara. A pierit pentru totdeauna maturata de Marea Revolutzie lumea «Revizorului» shi a «Sufletelor moarte». STANCU U.R.S.S. 96. Aducetzimi degraba o putina o piele de cine shi doua betze sa fac o jucarica cum shtiu eu shi acush vil matur deaici. CREANGA P. 310.