matúra (matúri) s. f. 1. Obiect cu care se curatza. 2. Sorg (Sorghum vulgaris). 3. Spanac porcesc (Chenopodium scoparia). Mr. metura megl. m(i)etura istr. meture. Origine obscura. La baza lui trebuie sa stea lat. matta „covorash” de unde sard. matta „tufa arbust” abruz. mattęlę „manunchi” Lucania mattǫrrę „matura de nuiele” Lipari mattulu „vreascuri” calabr. máttulu „scul” cat. sp. mata (Corominas III 287 cf. REW 5424). Lat. matta shia schimbat genul. Rezultatul *mat explica pl. maturi shi prin falsa regresiune matura cf. patura magura latura. Sar putea pleca shi de la un lat. *mattula; insa fonetismul din rom. prezinta o anumita dificultate. Pentru al explica pe a trebuie presupusa o incrucishare cu lat. metere „a lua a culege” in a carui conjugare ar fi intervenit o schimbare analogica destinata so reduca la un tip mai mult sau mai putzin regulat meto *metitum (in loc de messum) k peto petitum cf. parco parcitum (fatza de parsum) patior *patitum (fatza de passum). Din incrucisharea lui matta cu meto putea sa rezulte *metula cf. alb. mettulë. Alte ipoteze sint mai putzin convingatoare. Din lat. mētŭla „piramida mica” (Candrea Éléments 29; Pushcariu 1053; CandreaDens. 1074; REW 5554; Candrea; Tiktin) este dificil din punct de vedere semantic. Din sl. metla „nuielusha” cf. bg. rus. metlá „matura” (Miklosich Slaw. Elem. 30; Cihac II 109; Berneker II 41; Pascu Beiträge 18; Conev 46) nu este posibil din punct de vedere fonetic. De origine dacotracica dupa Pushcariu Lr. 286; anterior indoeurop. dupa Lahovary 335. Der. matura vb. (a curatza cu matura; a expulza; a elimina); maturator s. m. (om care matura); maturatoare s. f. (mashina de maturat); maturatura s. f. (actziunea de a matura shi rezultatul ei); maturar s. m. (maturator); maturica (var. maturice) s. f. (planta Centaurea cyanus); maturitza s. f. (verbina Verbena officinalis). Cf. matreatza.