MATURÁ mắtur vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A curatza o suprafatza de praf de gunoi etc. cu matura (1); a strange a indeparta praful gunoiul etc. cu matura. ♦ Tranz. A atinge in trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vant ape) A purta a duce cu sine; a lua cu sine praful gunoiul etc.; a strabate cu repeziciune o suprafatza indepartand totul din cale. 3. Tranz. Fig. A inlatura pe cineva sau ceva a da la o parte; a alunga a azvarli a goni. Din matura.