MATÚLĂ s. f. (Regional) 1. Năvod (ANTIPA, P. 491, H XIV 489) ; (la pl.) totalitatea uneltelor folosite la pescuitul în apă dulce (CONTEMPORANUL. VI_1; 26). Tocmindu-se la un stăpîn care are „zavoduri” de pește pe mare, sau la unul care are matule pe Dunăre, capătă arvonă. CONTEMPORANUL, VI₁, 26. Te-am scos pescar vrednic, ataman, fruntea pescarilor ! Din matule și zâvoduri pînă la Cossa, unde se adună toți pescarii din Deltă, nu-i om să nu cunoască îndemînarea ta. DAVIDOGLU, O. 25. 2. P. e x t. Ceată de oameni care prind pește cu voloace. CONTEMPORANUL, VI₁, 26. - Pl.: matule. – Din ucr. матула.