MATINÁL A adj. Care apartzine diminetzii al diminetzii; care se petrece dimineatza. Cf. NEGULICI COSTINESCU. A zise el putzin palid facetzi cavalcada matinala. CALINESCU E. O. I 129. Ulitzele cartierului erau pustii la aceasta ora matinala. T. POPOVICI S. 258. ◊ (In context figurat) De mari fluturi sarutata Peo movila artificiala E pagoda argintata De zimbirea matinala. MACEDONSKI O. I 205. ♦ (Despre oameni) Care se scoala de dimineatza. Ai fost prea matinala astazi. LAZARESCU S. 93/15. A doua zi cucoana Marieta fu mai matinala decit Andrei. HOGASH DR. II 80 cf. 79. Raul Brumaru mai matinal decit totzi cobori spilcuit. REBREANU R. I 228. Cite un oltean matinal. . . ishi anuntza marfa. TEODOREANU M. II 123. Un hirjiit monoton de tirn se auzi pe undeva shi doua faetoane de laptari matinali se indreptara spre orash. CALINESCU E. O. II 45. ◊ Fi g. Din demon facui o sinta dintrun chicot simfonie Din ochiriletzi murdare ochiuaurorei matinal. EMINESCU O. I 30. Pl.: matinali e. Din fr. matinal.