MÁTIA s. f. I. Sac de plasa (impletita des) care formeaza partea din fund a navodului shi in care se string peshtii prinshi ; matca (regional) coada motz sin. Cf. SHAINEANU D. H. DAMÉ T. 123 124. La iazurile mai mari se pescuieshte atit toamna cit shi iarna pe sub gheatza shi cu navoade adevarate cu „matitza”. ANTIPA P. 61. La voloacele mari sa li se puna in mijlocul lor un sac mare numit „sac” sau „matitza”. . . astfel sa format navodul. id. ib. 150. Cind. . . capetele de navoade se ating se string de la capete se face cerc din ce in ce mai mic stringind tot peshtele in matitzi. ATILA P. 118 cf. PAMFILE I. C. 68. Voloc cu matitza la pescari. H XVI 142. Cam la fundul matitzei Gasi pe puiul vidrei. TEODORESCU P. P. 95 cf. 94. Descurcatzi navoadele Ashezatzi matitzéle SHingreuiatzi plutile. MAT. FOLK. 50 cf. 52 GRAIUL I 74. In matitza nevodului. PASCULESCU L. P. 176 cf. ALR I 1 735/926. II. 1. (Ban.) Parte a rabojului care ramine la vataful stinii. V. m a t c a (10). Cf. LIUBAIANA M. 118 CADE. 2. Punctul cel mai adinc din albia unei ape; matca (4). Luntrea se pune in mishcare prin alte margini de ochiuri spre luciul central undei matitza baltzii. SADOVEANU O. X 464. 3. Piulitza (de inshurubat). V. m a t c a (11). Cf. DDRF BARCIANU. Pl.: matitze shi matitzi. SHi: (rar) matítza s. f. ALEXI W. Din bg. матица. Cf. scr. m a t i c a.