MÁTCA matci s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat² fagash vad albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obishnuita a lucrurilor ashi relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine obarshie inceput izvor; spec. loc de nashtere; familie neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang peshtii cand navodul este tras din apa; matitza. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare care depune oua; regina mama. ◊ Expr. K un roi fara matca = dezorientat zapacit bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putzin un an care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantzier bonier dosar etc. care ramane dupa ce sau rupt partzile (sau foile) detashabile; cotor. Din bg. scr. matka.