Definiția cu ID-ul 502635:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
matará (matarále), s. f. – Carafă, ploscă. Tc. matara (Șeineanu, II, 252; Tiktin). Sec. XIX, înv. – Der. mataragiu, s. m. (sacagiu în armata turcă; funcționar la curtea principelui), din tc. mataraci, înv.; mătrăcar, s. m. (negustor de oale), în loc de *mataracar.