MATAHÁLA matahale s. f. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Fiintza foarte mare; ceea ce este voluminos shi diform; colos namila. De mult nu se vazuse asha matahala de om; inalt zdravan k un uriash cu ochii mici k bobul de mazare. DUNAREANU N. 96. Iar bietul Dragosh deshi era o matahala de om mare shi laliie se facuse totushi mic numai cit un purece. HOGASH DR. II 97. ◊ Fig. Agentul se uita la vila domnului ministru matahala cu zeci de ferestre plina de intunerec shi de pustiu. DUMITRIU N. 236. ♦ (Rar) Sperietoare. Se tem precum se teme un corb do matahala. NEGRUZZI S. II 254. Varianta; matahála (BOGZA C. O. 170 SLAVICI O. I 218 CONTEMPORANUL IV 45) S. f.