matahála (matahále) s. f. Colos persoana sau animal de proportzie exagerata. Var. matahala (Mold.) matahanie (Trans. Bucov.) matahuie matahula (Mold.) mahala. Creatzie expresiva bazata pe consonantza mt cf. motoc butuc; terminatzie k in Pacala Tindala (cf. un Radu Mutahala intrun doc. din 1609). Forma primitiva pare sa fi fost *motohala cf. motocoshi mototol cu dubla asimilatzie vocalica. Der. general admisa din mag. matoha „spectru fantoma” (Cihac II 189; Candrea; Scriban) se bazeaza pe presupunerea inexacta k acest cuvint inseamna shi „sperietoare” sens care dictzionarele trebuie sal fi dat gratzie acestei false etimologii. Cf. shi metehau meteahna. Der. matahalos (var. Mold. mahalos) adj. (marit enorm); matahali (var. mataha(n)i metaha(n)i matanai matalai) vb. (a se balabani a se clatina) pentru relatzia sa semantica cf. sp. bambolear fatza de bamboche; matalnic adj. (extravagant); matalnici(r)e s. f. (extravagantza; potlogarie). Der. lui matalnic din mag. motóla „virtelnitza” (Loewe 79) nu are nici o probabilitate.