MAT¹ s. n. (La jocul de șah; și în sintagma șah-mat, de obicei construit cu verbele „a face”, „a da”, „a fi”) Situație în care regele unuia dintre jucători trebuie să se predea, determinindu-se astfel sfîrșitul partidei. Bătrînul văzu că nu mai poate evita matul împotriva regelui său. SADOVEANU, O. XI, 623. Mă înșel eu, stimate amice, ori ești mat în două lovituri? id. ib. 676, cf. ZANNE, P. IV, 584. ◊ Expr. A face mat (pe cineva) = a pune (pe cineva) în situația de a se recunoaște învins (într-o luptă, într-o dispută etc.). (Cu valoare de interjecție) Cuvînt cu care se anunță această situație în cursul jocului. Șah! mormăia indianul – șah-mat. SADOVEANU, O. XI, 651. - Din germ. matt, fr. mat, idem. Cf. tc. mat.