MASURÁ masór vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau aparate de masura etaloane etc. valoarea unei marimi (lungime masa greutate tensiune electrica etc.); a lua masura; spec. a cantari. ♦ (Rar) A aplica pedepse lovituri etc. ◊ Expr. (Glumetz) A masura pe cineva (sau a masura cuiva ceva) pe spinare = a bate a lovi (pe cineva). 2. A evalua a aprecia valoarea marimea. ◊ Expr. (Reg.) Ai masura (cuiva) vorba cu imblaciul se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeshte neclar. 3. A strabate (pe jos) a parcurge de la un capat la altul un spatziu o distantza. 4. A cuprinde cu ochii a cerceta cu privirea o distantza un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atentzie; a privi dispretzuitor sau amenintzator. II. Fig. 1. Tranz. A cantari a modera a infrana cuvintele gesturile manifestarile etc. 2. Refl. shi tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al fortzei fizice intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) Ashi masura puterile = a se lua la intrecere in lupta. Lat. mensurare.