masúra f. pl. ĭ (lat. mensura d. metiri mensus a masura; it. misura fr. mesure sp. mesura. V. imens dimensiune). Unitate conventzionala aleasa p. a afla (a shtĭ cit e de mare) pin comporatziune o cantitate o intindere o fortza; unitatea de masura pentru lungimĭ e metru. Dimensiune: a lua masura uneĭ haĭne. Cantitate care serveshte va masura: in aceasta butelie incap cincĭ pahare aceasta butelie se umple din cincĭ pahare. In metrica cantitatea de silabe cerute de ritm: acest vers n’are masura. In muzica tact impartzirea durateĭ unuĭ cintec in partzĭ egale cares indicate in mod sensibil in executziune. Fig. Precautziune dispozitziunĭ: s’aŭ luat masurĭ p. prinderea hotzilor e raŭ k nu ĭeĭ nicĭ o masura contra furturilor. Margine limita moderatziune: asta intrece orĭ ce masura acest om vorbeshte (bea maninca) fara masura. A fi in masura de (orĭ sa) a fi in stare a putea. A avea doŭa masurĭ a trata in mod diferit persoanele saŭ lucrurile identice: acest om are doŭa masurĭ: una pentru el alta pentru adversarĭ. A umplea masura a impinge lucrurile la extrem. Atzĭ da masura a arata ce potzĭ face. Peste masura maĭ mult de cit trebuĭe prea: nu trebuĭe sa beĭ peste masura. Pe masura ce (fr. à mesure que) in proportziune shi in acelashĭ timp: carutzele se umpleaŭ pe masura ce soseaŭ.